Fata-n fata cu ghiseul..cum sa pierzi vremea degeaba

M-am gândit la un moment dat să fac un clasament al ghişeelor în faţa cărora se aşteaptă cel mai mult, cu sau fără rezultat. Până acum, anti-modelul a fost tunelul de la Casa de Asigurări, unde se stă lejer peste opt ore pentru a „întreba ceva”. De azi,însă, urcă, însă, în top ghişeele de la Poliţia Rutieră unde am pierdut ore bune aşa, de doru lelii, la înmatriculări şi,probabil,ar trebui să o fac şi peste cîteva zile dacă nu mă lasă de tot optimismul.

Pentru cine nu a fost acolo, în Gheorgheni, în sediul cu pricina sunt vreo şase ghişee, primele patru pentru înmatriculări, un aparat care, la o apăsare touch-screen, aruncă numere de ordine, vreo două aparate de cafea, două birouri pentru informaţii şi nu mai ştiu ce, şi murdărie cât cuprinde, ceea ce nu-i de mirare dacă te gândeşti la fauna locului. La ora 9 dimineaţa, porţile se deschid şi grupurile se bulucesc înăuntru, poate-poate se va  deschide măcar vreun ghişeuţ cât de mic. Atâtea geci de piele cu elastic jos, pantaloni de stofă (cică)cu genunchi lăsaţi şi pantofi cu vîrf luuung nici pe strada marelui Rudy nu cred că sunt. Ai impresia că toţi îs proaspăt ieşiţi din solar, bine rumeniţi. Na! Ce mai! Apar toţi ăştia şi alţii, mai dubioşi, dacă se poate şi,ţac, sar la ghişee (1,2, eventual 3, că 4 e închis şi aşa va rămâne până la 11,30), „Hai, domnu,ia şî dă la mine dosarele astea 10, că am nevoie dă numere roşii!”-asta merge la ghişeele 2 şi 3- sau „Băiatul, dacă tot dai actili tali dălui şi pi astea”, iar la 1 lucrurile îs clare de la început, „ Ce faci, pretine? Te mai doare mâna ca săptămâna trecut? Hai pa!”. Stau, mă uit la numărul meu, degeaba. Dacă la 9 înaintea mea erau 10 de persoane, constat cu fiecare oră de muncă că distanţa dintre numărul celui „în lucru” şi al ultimului venit creşte ca Făt Frumos. De unde speranţe când auzi „ ia, domnu, ăştia (parca numai cu suta de lei se umblă pe acolo) că ne-ai ajutat!”. O doamnă minionă apare în sala cu prostimea şi se duce-glonţ la grupul „veteranilor înmatriculărilor” (se pare că toţ cu buletin de Floreşti, ca mine) şi le dă creolilor consăteni un teanc de chitanţe şi hârtii…Mă gândesc că o mai fi vreun ghişeu prin spate, dar mă bucur că văd că măcar ăla lucrează că la astea din faţă e cam linişte…Ca şi cum n-ar fi de ajuns, una dintre doamnele din echipă, cu fustă lungă, de blugi şi brodată, fuge la primul ghişeu şi începe să întindă dosare peste dosare şi să primească numere roşii…068593, ..94 şi tot aşa de vreo şapte ori. Nu are număr,nu are nimic altceva decât tupeu. Funcţionarul public de la ghişeu conştiincios scrie, dă numere,scrie din nou, alte numere! La ora 13 va închide oricum, aşa că poate să îşi facă bacşişuri cîte vrea, timpul e acelaşi, iar cei cu numere „nu lasă nimic”. Supărată, o doamnă trecută bine de toate tinereţile, cu o rablă (normal căînghesuiala de la înmatriculări sedatorează şi programului guvernamental nu numai hârburilor aduse din Germania…) strigă la clienta serioasă care înmatriculează industrial. „Noi stăm la coadă!”, „Stai că ai vreme”, i se răspunde şi treaba merge în continuare.Familia colorată se adună ameninţător în preajma îndrăzneţei protestatare…Într-un sediu al Poliţiei nimeni nu remarcă nimic din toate astea.

Se discută despre maşini lăsate în târg de câteva lună, că nu se vând, de Germania şi platforme (îmi amintesc că în urmă cu mai multă vreme cineva din târg spunea că are pe cineva la verificări, să nu-mi fac griji că se aranjează. Ba îmi fac! Că se aranjează maşini cu frîne buşite şi fără direcţie…)Înghesuială, agitaţie, murdărie!

Se face ora 13. Pac! Se lasă cortinele peste toate ghişeele. Peste cel de la 1, unde omul poate merge liniştit acasă,că va avea un week-end plin, peste cel unde nu s-a făcut nimic pînâ la 11,30. Peste toate! Un neamţ, cred, care vorbeşte stâlcit româna încearcă să le explice funcţionarilor că vrea să îşi înmatriculeze maşini pentru firmă.I se răspundă să vină luni. Mai devreme…Dar a venit la 8…Ghinion! Bine că vin investitori în ţară…

Cu plăsuţa în mână, birocratul fericit iese, întinde mâna floreştenilor cu geci de piele care stau afară la o ţigară. O să se vadă şi săptămâna viitoare (normal). Ei râd,doar au de ce. Neamţul iese încurcat, pare hotărât să vină şi luni…încă nu s-a lămurit că numărul pe care îl va lua nu înseamnă nimic. Şoferii de dacii duse la casat râd amar, fac glume vizavi de sistem şi mai stau pe lângă şmecherii zilei, învingătorii care se uită de sus la ei!