Retrospective, ce doresc eu pentru 2009 (I)

Nu imi doresc multe pentru anul care va veni. Vreau ca oamenii pe care ii cunosc si la care tin sa-mi fie alaturi ca si in 2008. Zi de zi am primit zeci de telefoane de la ei, mesaje si asta m-a facut sa ma simt bine. Vreau ca toti ai mei sa fie sanatosi.

Vreau, si aici imit pe cineva, sa nu trebuiasca sa imi fie rusine de ce fac.

Vreau sa rad mult, sincer…

Vreau sa ma duc pe munte si la mare, tot la Costinesti.

Vreau o masina mica noua.

Vreau sa merg la Brasov, mi-e dor de cineva de acolo….

Vreau sa termin de construit.

Vreau multe…

 

 

Un strop de lobby pro-tomograf

Am venit catre casa perpedes apostolorum prin centru. Beculete, cata frunza, cata iarba, electricitate din plin, bun gust, cu pipeta. In plina campanie electorala cineva, nu stiu de ce, doar era  pentru Parlament nu locala, a dat unda verde, cu mare fast, opulentei iluminari de Sarbatori.

La ceva distanta, nu foarte mare, la sectia de neurochirurgie nu e nici lumina prea multa, ce e mai rau, un tomograf. Am cautat pe net si am vazut ca tara e plina de tomografe…La Cluj e unul la Clinica Mare sau Spitalul Municipal cum i se mai zice. In Cluj, unde sunt zeci de clinici si e nevoie de aparate de gen

Asa ca, poveste reala, cineva face un atac cardio vascular la ora 4, ajunge la clinica de neurochirurgie mentionata, cu ambulanta, apoi, la fel, de urgenta la Spitalul mare, apoi nu mai stiu pe unde.Starea lui e foarte grava…Traficul ingrozitor, Salvarea chiar daca nu sta la semafor, tre sa treaca de masinile alea multe. Asta ia vreo 2-3 ore. Timp in care medicii nu fac altceva decat sa asteapta rezultatele de la tomograf.

In Cluj, in fiecare zi mor oameni de AVC…Nu stiu daca pe cei care ii plimba de la un spital la altul i-ar putea salva aparatul, dar totusi i-ar putea ajuta. Turul asta al orasului e aiurea, inutil. Aparatul ala, care cred ca ar costa nimic pe langa toata logistica asta violent ilumiatoare de sarbatori, ar putea salva oameni. E sadic ce se intampla…Pe unii de acolo, de la spital i-ar ajuta. Sa fim seriosi, se poate intampla oricui din jurul nostru.

Pe cei din presa, nu putini, pe care ii cunosc ii rog sa se gandeasca de doua ori. Cate beculete sunt in plus in oras si ce nu se vede dar poate fi cel putin la fel de important..Zice-ti-le celor de sus ca circul nu mai e suficient…ca exista chestii de culise importante. Acum niste saptamani, putine, a fost cineva drag mie pacientul din ambulanta prinsa in trafic, dar zi zi…sunt multi.

Maine, Nicu Alifantis

Maine sau azi, Jurnalul National va scoate un CD cu Nicu Alifantis…Poate va fi cel de colectie, care circula pe sub mana acum vreo niste ani, cand eram studenti. Aveam o caseta alba, de pe care se stersese hartia pe care habar nu mai am ce fusese scris. Normal, albumul lui Alifantis era copiat (gata…mea culpa pentru incalcarea legilor de acum-nu de atunci) de prietenul unei prietene din Brasov, care il avea, normal, de la niste tipi, care…bla, bla.Banda s-a subtiat asa incat, dupa vreo…ani si niste chefuri noroc ca stiam versurile si mergeam pe varianta Cro Magnon a Karaokeului…Versuri din N. Stanescu. Versuri adevarate… si, bonus, Stanescu zicand “nu mor caii cand vor cainii”(!). Am crezut atatia ani ca, de fapt, comoara din caseta alba derulata cu creionul e ceva special, numai pentru initiati. Acum s-ar putea ca maine sa apara pe taraba…om vedea. Alifantis, cel care in primavara canta in urbe pentru o mana de oameni…Deprimant? Nu…fiindca toti stiau toate versurile…pauzele etc. Dupa atatia ani am reauzit din nou karaoke-ul din caminele studentesti.Amfore, sare, luna in camp…maine astept sa vad…

Anti Mos-Mallmania

Rar asa zile urate…Nu merge nimic in Cluj. In afara de cateva expeditii gratuite cu liftul din mall. Iulius Mall. Nu stiu ce o sa mai fie, mai ales ca incepe nebunia de decembrie, ploverele rosii cu reni si mosi deformati de crosete si spalari neinspirate. La fel de ciudati ca si ziua de ieri…tot de la mall, de la Polus, de data asta, unde cica, a venit marele si eternul (nici vorba) pensionar in rosu sa aduca cadouri de pomana copiilor care, prostuti, mai cred…in ce…nu stiu.

In fata, langa vedete, copiii, in spatele lor adultii. In spate ar fi cam mult spus, peste, deasupra…inghesuiala mare. O doamna mare (inca mai am cosmare cu tancul ala roz) intra sa isi vada odrasla postata, dupa inghionteli serioase in fata. Calca vreo doi copii, impinge vreo doi cascatori de ochi si isi aminteste de cosul cu varza lasat undeva in spate… Calca alti doi copii, inghionteste alti doi gura-casca si ajunge la cos. Si tot asa de vreo doua ori…

Langa, doua animatoare, probabil organizatoare, se lamenteaza de proasta organizare…Si toata Lumea la fel..Urla disperata cea mai rujata dintre ele sa se traga copiii sa ii faca o poza costumului rosu cu copil in brate. Vreo doi observatori de pe margine mai ca se iau la bataie ca “e lipsa de respect, dom’le”.

Un copil cu ochi superbi, cat farfuriile, se uita, speriat de imbrancituri si istericale. Un voucher (cuvant prea nou si fara sens) si gata…ca pe mosu oricum nu il intereseaza poezia despre un greier oarecare pe care vrea sa i-o zica. Mosu zambeste catre aparatul tinerei excesiv fardate, evident enervate, de kinderi, care ii face poza.

Gata! Fara mosi Craciuni anul asta. EU voi face cadouri cui voi vrea, cand voi vrea. promit. La mine nu vine niciun mos, in afara de administratorul de bloc…si ala e suficient de acru incat sa nu mai vreau ca cineva sa mimeze batranetea. Reni n-am vazut in viata mea. Iar ceea ce s-a intamplat la Carrefour m-a saturat pentru o mie de ani de porcarii  din astea ieftin-comerciale.

Lasati copiii sa creada in ceva adevarat, sa isi spuna povestile, poeziile cu greieri adevarati bunicilor adevarati, cu barba adevarata care, cu adevarat, vor sa ii asculte…Si tot macelul ala pentru …ce (cuvantul ala nou…fara sens)?